Natura vs autostrăzi?
WWF România critică declaraţiile făcute de ministrul transporturilor, Radu Berceanu, conform cărora reţeaua Natura 2000 întârzie lucrările la autostrăzile din România. Reprezentanţii filialei din România a World Wide Fund for Nature (WWF) “consideră că grija pentru natură ar trebui să fie prioritară pe agenda Guvernului, pentru ca este baza oricărei dezvoltari, scuzele invocate fiind superficiale şi nejustificate”, se arată într-un comunicat dat publicităţii astăzi.
Ministrul transporturilor a declarat că o unul dintre impedimentele în avansarea proiectelor de construcţie îl constituie reglementările impuse de Reţeaua Natura 2000, aşa cum arată articolul apărut în data de 6 iulie 2009, în cotidianul “Gândul”. În articol este citat directorul Direcţiei infrastructură rutieră din minister, Adrian Ionescu, care a spus: „Atunci când a fost întocmit programul, nu a fost întrebat nici un ministru, ci doar nişte ONG-uri, şi de aceea ne trezim acum în faţa atâtor probleme”.
Realizarea Reţelei Natura 2000 este o obligaţie a Romaniei ca ţară a UE şi orice încălcare a directivelor Habitate şi Păsări, care stau la baza acestei reţele, este pedepsita de Comisia Europenă, amenzile urmând să fie plătite din bani publici. Desemnarea siturilor Natura 2000 în conformitate cu directivele europene şi legislaţia românească în vigoare, s-a făcut de specialişti acreditaţi de Ministerul Mediului, urmându-se procedeul acceptat la nivel european. Actele normative care stau la baza desemnării acestor situri au fost emise de Guvern, care are responsabilitatea directă de a asigura conservarea naturii conform obligaţiilor comunitare.
”Consultarea ministerelor s-a încercat în repetate rânduri. La începutul anului 2008 am propus Ministerului Mediului constituirea unui Grup de Lucru Interministerial Natura 2000, la care a fost invitat să participe şi Ministerul Transporturilor. Scopul acestui grup ar fi fost schimbul de informaţii şi găsirea de soluţii pentru proiecte şi investiţii, cu respectarea cerinţelor Reţelei Natura 2000. Din păcate acest grup s-a întâlnit o singură dată, la iniţiativa WWF. Revenind la situaţia autostrăzilor din România, din iunie 2004 a fost suficient timp pentru a se găsi un traseu optim pentru autostradă, nu numai din punct de vedere tehnic ci şi din punct de vedere al valorilor naturale şi culturale ce trebuie protejate, precum şi soluţii adecvate pentru zonele critice.”, a declarat Luminiţa Tănasie, director WWF România.
În comunicatul citat se arată că “este evident că natura nu constituie o prioritate pentru autorităţile române, orice măsură de protecţie şi conservare fiind tratată strict ca un impediment pentru dezvoltare, pierzându-se din vedere faptul că natura este esenţială pentru o dezvoltăre durabilă. România, considerată ca fiind una din cele mai bogate ţări europene din punct de vedere al capitalului şi al resurselor naturale, riscă să repete greşelile altor ţări, care în ultimii ani şi-au distrus natura iar acum investesc sume serioase pentru a reconstrui ceea ce au pierdut.”
Obţinerea avizelor de mediu este obligatorie pentru orice investiţie care poate avea impact asupra mediului, în special când se suprapune peste o arie protejată. Autorităţile de mediu sunt obligate să îşi facă datoria şi să se asigure că natura nu este afectată, iar în cazul siturilor Natura 2000 trebuie să prevină orice impact negativ pentru a evita şi eventuale amenzi de la Comisia Europeană. „Este foarte bine că autorităţile de mediu responsabile sunt atât de exigente în emiterea avizelor de mediu, ceea ce ar trebui să fie regula de urmat pentru orice proiect. WWF impreuna cu Coaliţia ONG Natura 2000 România, reprezentând 50 de organizaţii, susţine autorităţile de mediu în efortul lor de a implementa legislaţia UE pentru conservarea naturii”, a declarat Erika Stanciu, membru al Consiliului Director al Coalitiei ONG Natura 2000, din partea WWF.
În încheierea comunicatului se mai arată că există numeroase exemple în UE pentru soluţii de realizare a infrastructurii de transport cu impact minim asupra ariilor naturale protejate, cum ar fi pasaje de trecere, coridoare, tunele, panouri izolatoare pentru zgomot, plase de protecţie, etc. Aceste soluţii, chiar dacă presupun investiţii suplimentare, nu sunt gândite exclusiv pentru protejarea speciilor, ci şi pentru sănătatea şi confortul cetăţenilor, demonstrând o reală responsabilitate în cheltuirea banilor publici.

